méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.
vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
vb., ind. prez. 1 sg. méliț, 3 sg. și pl. méliță
tranz. (cânepa sau inul) A prelucra cu melița. /Din meliță