, melomani, -e, s.m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.
s. f., art. melomanía, g.-d. melomaníi, art. melomaníei
s.f. Pasiune, preferință deosebită pentru muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélomanie, cf. gr. melos – cântec, mania – pasiune].
s. f. pasiune, preferință deosebită pentru muzică; muzicomanie. (< fr. mélomanie)