, membrane, s.f. 1. Nume dat țesuturilor animale sau vegetale, subțiri și suple, foarte diferite ca structură, care căptușesc, îmbracă, leagă, susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe; piele subțire; pieliță. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, care învelește și limitează celula animală și cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subțire flexibil, care prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind întrebuințat la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție. 3. Corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.
s. 1. (ANAT.) pieliță, (înv. și reg.) pielcuță, pojghiță, (reg.) piele, pieloteie, pielușină. (~ seroasă.) 2. (BOT.) pieliță, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 3. (BOT.) membrană plasmatică = plasmalemă. 4. cămașă. (~ care acoperă unele corpuri.)
f. 1) Țesut subțire și suplu, animal sau vegetal, cu structură variată, care acoperă, unește, susține sau delimitează anumite celule, organe sau părți de organe; piele subțire. ~ fibroasă. ~ celulară. 2) Corp subțire, în formă de foaie, care separă două medii. 3) Corp subțire și foarte flexibil, care, vibrând, produce sau transmite sunete. ~a telefonului. /<lat., it. membrana, fr. membrane
s.f. 1. Țesut animal sau vegetal, subțire sau flexibil, care delimitează, acoperă și susține anumite organe sau părți de organe. 2. Placă subțire și flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibrații. ♦ Diafragmă. [< lat. membrana, cf. fr. membrane].