menajări, s.f. Faptul de a (se) menaja; menajament. – V. menaja.
s. 1. cruțare. (~ unei persoane bolnave.) 2. menajament. (Să-i spui cu ~.)
s. f., g.-d. art. menajării; pl. menajări
s.f. Acțiunea de a (se) menaja și rezultatul ei; cruțare, îngrijire. [< menaja].