menuete, s.n. Numele unui dans de origine franceză, cu caracter ceremonios și mișcare moderată, devenit cu timpul dans de curte și apoi de salon; melodie după care se execută acest dans. ♦ A treia parte a simfoniei clasice. [Pr.: -nu-et. – Pl. și: menueturi] – Din fr. menuet.
menuete, s.n. Numele unui dans de origine franceză, cu caracter ceremonios și mișcare moderată, devenit cu timpul dans de curte și apoi de salon; melodie după care se execută acest dans. ♦ A treia parte a simfoniei clasice. [Pr.: -nu-et. – Pl. și: menueturi] – Din fr. menuet.
n. 1) Dans francez vechi, în trei timpi, cu caracter ceremonios, devenit dans de salon. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. -nu-et] /<fr. menuet
n. 1) Dans francez vechi, în trei timpi, cu caracter ceremonios, devenit dans de salon. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. -nu-et] /<fr. menuet
s.n. Vechi dans popular francez, liniștit și plin de grație; melodia acestui dans. ♦ Parte a unei simfonii, a unei sonate etc., care se execută în trei timpi, urmând după un adagio sau un andante. [Pron. -nu-et, pl. -te, -turi. / < fr. menuet, cf. it. menuetto, germ. Menuett].
s.n. Vechi dans popular francez, liniștit și plin de grație; melodia acestui dans. ♦ Parte a unei simfonii, a unei sonate etc., care se execută în trei timpi, urmând după un adagio sau un andante. [Pron. -nu-et, pl. -te, -turi. / < fr. menuet, cf. it. menuetto, germ. Menuett].