meplaturi, s.n. Plan intermediar care asigură, în sculptură, tranziția între două suprafețe plate. – Din. fr méplat.
s.n. (Arte) Relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidență prin ușoara adâncire a spațiului perimetral. // adj. (Rar) Inegal ca grosime. ♢ (Arhit.) Linii meplate = linii care fac trecerea de la un plan la altul. [< fr. méplat].