definiția mere definiție dex

vb. III v. merge.

mere, s.n. 1. Fruct al mărului¹, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. ♢ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ♢ Compus: (reg.) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau a dușmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibil la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – Lat. melum.

s. v. cartof.

(fruct) s. n., pl. mére

n. Fruct al mărului. Mere văratice. Mere tomnatice. ♢ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gâtului. ~ul discordiei cauza neînțelegerii. Din afară ~ frumos și-năuntru găunos se spune pentru a atrage atenția asupra faptului, că aparențele pot fi înșelătoare. /<lat. melum

s. v. nap-porcesc, topinam-bur.

s. v. gutui.

(pom) s. m., pl. meri-gutúi

s. v. gutuie.

(fruct) s. f., pl. mere-gutúi

s. v. iarbă-de-lingoare.

s. v. curcubețea, curcubețică, dalac, omag, remf.

(bot.) s. m.

s. v. ciumăfaie, laur.

s. f. (sil. -li-a)