mergători, -oare, adj. (Și substantivat; astăzi rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ♢ Compus: mergător-înainte = epitet dat sfântului loan Botezătorul. – Merge + suf. -ător.
adj. m., pl. mergătóri; f. sg. și pl. mergătoáre
s. v. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, premergător.