vb., ind. prez. 1 sg. merlinéz, 3 sg. și pl. merlineáză
vb. I. tr. (Mar.) A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ațe rezistente. [< fr. merliner].
vb. tr. (mar.) a coase grandeea de marginea velei cu merlin (1). (< fr. merliner)
s.f. Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – frânghie de mare].