mérge (mérg, mérs),
vb. –
1. A
umbla, a se
îndrepta spre, a
pleca. –
2. A
călători, a se
deplasa. –
3. A se
extinde într-o
direcție determinată. –
4. A
frecventa. –
5. A
continua, a
dura, a
urma. –
6. A
circula, a da
curs. –
7. A
funcționa (o
mașină). –
8. A se
realiza un
negoț. –
9. A
progresa, a
înainta. –
10. A
opera, a
proceda. –
11. A
intra în
anumite jocuri de
cărți. –
12. A
veni, a se
conforma, a se
ajusta, a
asorta. –
13. A
conveni, a fi
oportun. –
14. A fi
posibil, a fi
permis. –
15. A se
folosi, a se
uza, a se
consuma. –
16. A
trece. –
17. (În
expresii) A
cădea, a se
desprinde, a se
rostogoli. –
18. (Cu pron. în
dativ) A-i
prii, a fi. –
19. (Cu
după) A se
mărita, a se
căsători. –
20. (Cu
pe) A avea un
oarecare număr de
ani,
neîmpliniți. – Var. (Trans.)
mere. Mr.
nergu, nerșu, megl.
mierg, merș, istr.
meg, mes, mere. Lat.
mergĕre „a se
scufunda” (
Candrea,
Bul. Soc. fil., II, 12; Pușcariu 1056;
Candrea-
Dens., 1080; Densusianu,
GS, II, 20; REW 5525), cf.
alb.
mergoń „a
îndepărta” (Meyer 274; Philippide, II, 647),
sard.
imbergere „a
împinge” ‹ lat.
inmergere (Wagner 111). Cf. și Daicovici,
Dacor., V, 477; Rosetti, I, 175;
Cortés 131.
Semantismul presupune un
sens intermediar, „a
cădea” ca cel care
apare (17) în
fraze ca
vă croiesc de vă merg petecele (
Creangă). Var.
mere e
puțin clară.
Poate-i
vorba de un
proces de
asimilare al
conjug.,
datorat participiului mers, ca în
curs, cure sau
cura (care
apoi a
evoluat în
sens contrar,
pînă a
ajuns la
curgere).
Prezența acestei forme în Trans. și în istr. este
dovada unei
schimbări foarte vechi.
Trebuie să
existe și în Mold. (cf.
poezie populară:
după dăscălaș n’oi mere, că mă ține cu pomene), și
probabil în tot
domeniul rom., cf.
mereu. Der.
mergător, s.m. (înv.,
călător);
înainte-mergător, s.m. (
precursor), după sl.
predteča și
apoi după lat.
praecursor;
mers, s.n. (
umblat;
mișcare;
progres,
dezvoltare;
umblet);
mersură, s.f. (
umblet);
demers, s.n. (
diligență,
solicitare),
format după fr.
démarche, pe
baza paralelismului marche-mers;
premerge, vb. (a
preceda), se
folosește în Trans.,
format după germ.
vorgehen;
premergător, adj. (
precedent,
antepus;
vestitor; s.m.
precursor), după fr.
précurseur.