meschinării, s.f. 1. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime (sufletească, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, faptă de om meschin. ♦ Zgârcenie, avariție. 2. Lipsă de importanță, de semnificație; întâmplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie.
s. (fig.) îngustime, micime. (~ spiritului cuiva.)
s. f., art. meschinăría, g.-d. art. meschinăríei; pl. meschinăríi, art. meschinăríile
f. 1) Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească; micime. 2) Lipsă de importanță. 3) Faptă meschină. /<fr. mesquinerie
s.f. 1. Zgârcenie, micime de suflet; lipsă de generozitate. 2. Faptă de om meschin; lucru mărunt. [Gen. -iei. / < fr. mesquinerie].