definiția meseriei definiție dex

(ceva) la meserie expr. a face (ceva) la perfecție / într-o manieră ireproșabilă / fără cusur.

expr. la perfecție.

meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ♢ Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. ♢ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupație; preocupare. – Din mesereare (înv. „slujbă, funcție” < lat.).

s. 1. meșteșug, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) breaslă, (prin Ban.) măistorie, (Ban.) zănat. (A intrat la ~.) 2. v. ocupație.

s. v. atelier.

s. f., art. mesería, g.-d. art. meseríei; pl. meseríi, art. meseríile

f. Îndeletnicire de orice natură bazată pe munca manuală calificată; meșteșug. [G.-D. meseriei] /Din mesereare înv.

s.f. – Profesiune, ocupație manuală. Der. din a meseri „a fi sărac”, cu semantismul ca în it. mestiere „serviciu” și „nevoie” (Tiktin). Nu apare înainte de sec. XIX. – Der. meseriaș, s.m. (lucrător, slujbaș); meserieșesc, adj. (muncitoresc); comeseriaș, s.m. (slujbaș din aceeași breaslă).