Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția mestec definiție dex
mestec
găsește rime pentru
mestec
Cuvinte apropiate:
amestec
,
mestec
,
mesteca
,
mestecă
,
metec
MÉSTEC
s.m. v.
mestecă
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mestec
méstec
v.
mestécă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mestec
MESTECÁ
2
vb. I v.
amesteca
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mestec
MESTECÁ
1
,
méstec,
vb. I. Tranz. A
sfărâma
un
aliment
cu
dinții
și a-l
amesteca
în
gură
(
pentru
a-l
înghiți
). ♦ A
învârti
ceva (cu
limba
) în
gură
. ♦ Fig. A pune la
cale
; a
plănui
. – Lat.
masticare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mestec
MESTECÁ
vb. a
amesteca
, (pop.) a
dumica
.
(A ~ un
aliment
în
gură
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mestec
mestecá
vb., ind. prez. 1 sg.
méstec,
3 sg. și pl.
méstecă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mestec
A MESTECÁ méstec
tranz.
1)
(
alimente
)
A
sfărâma
cu
dinții
(în
gură
),
înmuind
cu
salivă
(
pentru
a
înlesni
înghițirea
și
digerarea
). 2) A
învârti
în
gură
cu
limba
.
~
gumă
. 3)
(mai
ales
alimente
)
A
mișca
(cu o
lingură
)
pentru
a
obține
o
masă
omogenă
sau
pentru
a nu se
arde
la
foc
. 4)
fig. (mai
ales
acțiuni
reprobabile
)
A pune la
cale
; a
organiza
pe
ascuns
; a
urzi
; a
țese
; a
unelti
; a
coace
. /<lat.
masticare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mestec
mestecá (méstec, át),
vb. – A
amesteca
. Lat. *
mixticāre
(Pușcariu 1063;
Candrea
-
Dens
., 1085;
Iordan
,
Dift.,
123; REW 5398a), cf.
alb
.
meštekuem
, it.
mestare,
abruz.
(
am
)misteka,
cf.
amesteca
.
– Der.
mestecător
,
adj. (înv.,
răsculat
; care
amestecă
);
mestecător
,
s.n. (
bătător
, mai);
mestec
, s.n. (înv.,
amestec
);
mestecătură,
s.f. (
amestec
,
dezordine
);
mestecuș,
s.n. (
bătător
;
băț
pentru
a
amesteca
porumbul
fiert
);
mestecău
,
s.n. (Trans.,
făcăleț
; Arg.,
gură
,
plisc
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mestec
mestecá (méstec, mestecát),
vb. – A
amesteca
în
gură
. – Megl.
mestic, misticari.
Lat.
mastĭcāre
(
Diez
, I, 268; Philippide,
Principii
,
98; Pușcariu 1062; REW 5398), cf. it.
masticare
, prov.
mascher,
fr.
mâcher,
sp.,
port
.
masgar.
– Der.
mestecător
,
s.m. (cel care
mestecă
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mestec
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK