meșterești, adj. (Rar) Care aparține meșterului (1): de meșter; specific meșterului. – Meșter + suf. -esc.
adj. m., f. meștereáscă; pl. m. și f. meșteréști
, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter.