meșterii, s.f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie.
s. v. abilitate, destoinicie, dex-teritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusin-ță, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, meserie, meșteșug, ocupa-ție, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.