Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția mesterilor definiție dex
mesterilor
găsește rime pentru
mesterilor
méște,
mésc
,
vb. III (înv.)
1.
a
turna
, a
servi
, a
oferi
.
2.
a
scoate
(un
lichid
).
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia mesterilor
méște (-sc, -scut),
vb. A
turna
în
pahar
, a da de
băut
. – Mr.
mescu
, meaștire.
Lat.
miscēre
(Tiktin; REW 6504).
Sec
. XVII-XVIII, înv. Cf.
mișca
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mesterilor
MÉȘTER, -Ă,
meșteri
, -e,
s.m. și f., adj.
1.
S.m. și f.
Persoană
care are și
practică
o
meserie
; (în
special
)
meseriaș
cu
calificare
superioară
, care are, de
obicei
,
sarcina
de a
îndruma
și
alți
lucrători
și de a
conduce
o
secție
productivă
într-o
întreprindere
sau într-un
atelier
;
maistru
. ♢ Expr.
Meșter
-
strică
(și
drege
de
frică
),
se
spune
despre
un
meseriaș
prost
sau
despre
un
om
neîndemânatic
. ♦
Proprietar
al unui
atelier
(în
raport
cu
angajații
săi
). ♦ (
Rar
)
Nume
dat
profesorilor
care
predau
, în
trecut
,
discipline
(
auxiliare
) ca
muzica
,
desenul
etc.
2.
S.m. și f., adj. (
Om
)
talentat
,
priceput
,
îndemânatic
,
abil
; (
persoană
) care
posedă
multe
cunoștințe
.
3.
S.m. și f. (
Astăzi
rar
)
Persoană
care a
adus
contribuții
(
foarte
)
valoroase
într-un
anumit
domeniu
de
activitate
;
maestru
. – Din magh.
meșter
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mesterilor
MÉȘTER
s. v.
faurmaur
,
maestru
,
meseriaș
,
meștergrindă
,
meșteșugar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mesterilor
MÉȘTER
s., adj.
1.
s. v.
maistru
.
2.
adj. v.
îndemînatic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mesterilor
méșter
s. m., adj. m., pl.
méșteri
;
f. sg.
méșteră
,
g.-d.
art
.
méșterei
,
pl.
méștere
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mesterilor
MÉȘTER ~i
m.
1)
Persoană
specializată
într-o
meserie
.
~-
tâmplar
. 2)
Muncitor
calificat
care
îndrumă
alți
muncitori
sau care
conduce
un
sector
de
producție
;
maistru
. 3)
Persoană
care dă
dovadă
de
pricepere
, de
iscusință
într-un
anumit
gen
de
activitate
. /<
ung
.
mester
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mesterilor
méșter (méșteri),
s.m. –
1.
Maestru
,
maistru
. –
2.
(Adj.)
Expert
,
cunoscător
. Germ.
Meister
, prin
intermediul
sl.
mestru
(Cihac, II, 194), sau mai
sigur
din mag.
mester
(Tiktin;
Candrea
; Gáldi,
Dict.,
94), cf. ngr. μάστορας,
alb
.
mještrë
, tc.
mehter
,
slov.
mešter
.
Cf. Și
măestru
.
Meșter
-
grindă
, s.f. (
grinda
principală
),
folosită
în Trans., este
calc
din mag. Cuvîntul
apare
în
doc
. slavorom. din 1404. Der.
meșteră
,
adj. f. (
expertă
,
dibace
);
meștereasă
,
s.f. (
femeie
practică
,
experimentată
);
meșteri
,
vb. (a
lucra
; a se
întreține
);
meșterie
,
s.f. (
meserie
,
disciplină
);
meșteriță
,
s.f. (
femeie
dibace
);
meșteresc
,
adj. (de
meșter
,
artistic
);
meșteșug
(var.
meșterșug
), s.n. (
ocupație
,
profesiune
;
industrie
,
disciplină
, îndemînare;
tertip
,
vicleșug
), din mag.
mesterség
(Cihac, II, 515; Gáldi,
Dict.,
94), cu
r
păstrat
în
sec
. XVII;
meșterșugui,
vb. (a
lucra
),
sec
. XVII, înv.;
meșteșugar
,
s.m. (
muncitor
;
artizan
);
meșteșugăreț
, adj. (
muncitor
,
dibaci
);
meșteșugi
,
vb. (a
lucra
artistic
; a
învăța
, a
deprinde
, a
inventa
, a
urzi
, a
unelti
);
meșteșugos
,
adj. (
dibaci
,
iscusit
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mesterilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK