s.f. Procedeu de obținere a unor metale din compușii lor prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal, a cărui afinitate față de oxigen, sulf etc. este mai mare decât a metalului care se extrage. – Din fr. métallothermie.
s. f., art. metalotermía, g.-d. metalotermíi, art. metalotermíei
s.f. Procedeu de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor prin reducere cu un alt metal. [Gen. -iei. / < fr. métallothermie].