definiția metodicii definiție dex

metodici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se conformează unei metode, făcut după un plan organizat; sistematic. – Din fr. méthodique.

adj. v. metodologic.

adj., adv. 1. adj. organizat, sistematic, (înv.) metodicesc. (Un plan ~.) 2. adv. organizat, sistematic, (înv.) metodicește. (Procedează ~.)

adj. m., pl. metódici; f. sg. metódică, pl. metódice

1) Care ține de metodică; propriu metodicii. Procedeu ~. 2) Care este realizat după o anumită metodă; bazat pe un anumit sistem. Antrenament ~. /<fr. méthodique

adv. Cu metodă; în mod regulat; sitematic. /<fr. méthodique

adj. (adesea adv.) Cu metodă; sistematic. ♦ De metodică. [< fr. méthodique].

adj. 1. (și adv.) făcut cu metodă; sistematic. 2. metodologic. (< fr. méthodique)

metodici, s.f. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele și formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învățământ. ♦ Care normează aceste metode și forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika.

s. (PED.) metodă. (~ pentru predarea unei limbi.)

s. f., g.-d. art. metódicii; (cărți) pl. metódici

f. 1) Compartiment al didacticii generale care se ocupă cu studiul principiilor, metodelor și formelor de predare proprii unei discipline. 2) Manual în care se tratează elementele de bază ale acestui compartiment. /<germ. Metodik, rus. metodika

s.f. Ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprie fiecărui obiect de studiu. ♦ Lucrare pedagogică în care sunt expuse metodele folosite la un anumit obiect de studiu. [Gen. -cii. / cf. germ. Methodik, rus. metodika, fr. méthodique].

s. f. 1. ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu. 2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu. (< germ. Methodik, rus. metodika)