definiția metodologii definiție dex

metodologi, -ge, s.m. și f. Specialist în metodologie. – Din fr. méthodologue.

s. m., pl. metodológi

m. și f. Specialist în metodologie. /<fr. méthodologue

s.m. și f. Specialist în metodologie. [< fr. méthodologue].

s. m. f. specialist în metodologie. (< fr. méthodologue)

s. f., pl. metodológe

s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaștere. 4. Metodă (2). – Din fr. méthodologie.

s. metodă. (A aplica o nouă ~.)

s. f., art. metodología, g.-d. metodologíi, art. metodologíei

f. 1) Compartiment al filozofiei care se ocupă cu studiul metodelor de cercetare proprii unei științe. 2) Metodă de cunoaștere caracterizată printr-un grad maxim de generalizare. /<fr. méthodologie

s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate. [Gen. -iei. / < fr. méthodologie, cf. gr. methodos – metodă, logos – studiu].

s. f. 1. parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. ansamblul metodelor de cercetare într-o anumită știință. (< fr. méthodologie)