micorize, s.f. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize.
f. biol. Conviețuire stabilă între anumite categorii de ciuperci și rădăcinile unor plante superioare (stejarul, mesteacănul, bradul etc.). /<fr. mycorhise
s.f. (Biol.) Conviețuire stabilă între anumite ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. [< fr. mycorhise, cf. gr. mykes – ciupercă, rhiza – rădăcină].
s. f. asociație simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. (< fr. mycorhise)