migdali, s.m. Pom fructifer mediteranean, din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate sau îngust-ovale, cu flori albe sau trandafirii și cu fructe comestibile (Amygdalus communis). – Din sl. migdalŭ.
m. Pom fructifer mediteranean, cu flori albe sau trandafirii și fructe drupe, din care se consumă numai miezul sâmburelui. /<sl. migdalu
s.m. – Pom fructifer mediteranean (Prunus amygdalus). – Mr. mighdală. Ngr. ἀμυγδάλον, prin intermediul sl. migdalŭ (Berneker, II, 55; Tiktin; Vasmer, Gr., 98), cf. ngr. μύγδαλο, alb. midhaljë, bg. mindal. – Der. migdală, s.f. (fructul migdalului). Cf. pricomigdală.
, migdale, s.f. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil; p. restr. sâmburele acestui fruct. – Migdal + suf. -ă.
s. (BOT.) 1. (Transilv.) mandulă. 2. migdală amară picromigdală, (înv.) macaron.
f. Fructul migdalului. /Din migdal
migdale, s.f. Fructul a două varietăți de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis și var. amara), asemănător cu o caisă verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) sâmburii mari și lemnoși ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietății dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste (marțipan) și creme; b) migdale amare = miezul varietății amara, acoperit cu o pieliță groasă, maronie, foarte amară, cu bogat conținut de amigdalină, toxică în cantitate mare – fiind de aceea interzis în consum, dar utilizat pentru fabricarea de esență, extract, ulei și lichior de migdale.