migme, s.f. (Înv.) Amestec de liant, agregat mărunt și apă, asemănător mortarului, în care se pune cărămidă pisată și care este folosit în zidărie. – Din ngr. migma, lat. migma.
s. f., g.-d. art. mígmei; pl. mígme
s.f. – Ceară veche. Ngr. μίγμα „amestec”. Termen ecleziatic.