mihalți, s.m. Pește răpitor de râu, în formă de fus, acoperit cu solzi mărunți de culoare brună-verzuie și având în vârful mandibulei un mic fir alungit; mântuș (Lota lota). – Et. nec.
s. (IHT.; Lota lota) (rar) sulastru, (reg.) midhai, midhoc, mihoală, molaș, sul, (Mold.) mântuș, (prin Munt. și Olt.) smialț.
m. Pește dulcicol răpitor, de talie mare, cu cap mare și turtit, având corp alungit acoperit cu solzi mărunți, galben-verzui. /Orig. nec.