vb., ind. prez.3 sg. mihotéște, imperf. 3 sg. mihoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. mihoteáscă
vb., ind. prez.3 sg. mihotéște, imperf. 3 sg. mihoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. mihoteáscă
pers. 3 ~éște intranz. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a necheza; a râncheza. /Din mihoho