definiția mijlocii definiție dex

mijlocesc, vb. IV. Intranz. A stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia. ♦ Tranz. A pune la cale, a înlesni. ♦ A realiza relația dintre alți doi termeni; a media. – V. mijloc.

vb. a intermedia, a se interpune, a media, (rar) a negocia.

vb. v. apărea, arăta, ivi.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mijlocésc, imperf. 3 sg. mijloceá; conj. prez. 3 sg. și pl. mijloceáscă

tranz. (înțelegeri, acorduri între părți adverse) A interveni în calitate de intermediar (pentru a înlesni); a pune la cale, contribuind la realizare; a medita. /Din mijloc

s. v. medie.

mijlocii, adj. 1. Care se găsește la mijlocul unei linii, al unei suprafețe, al unui spațiu etc. ♢ Deget mijlociu (și substantivat, n.) = deget care se află între arătător și inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia; mezin. 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu². 4. (Sport; în sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (și substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte și haltere, situată între semimijlocie și semigrea. Categorie mijlocie (mică) (și substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.

adj., s. 1. adj. potrivit. (De statură, de mărime ~.) 2. adj., s. (pop.) mezin, (reg.) mijlocin. (Fratele ~.) 3. adj. mediu. (De calitate, de vârstă ~.) 4. adj. v. mediocru.

adj. m., f. mijlocíe; pl. m. și f. mijlocíi

1) Care se află la mijloc (între două limite); de mijloc; mediu. Statură ~e. ♢ Deget ~ cel de al treilea deget, aflat între arătător și inelar. 2) pop. (despre frați) Care s-a născut între alți doi. /mijloc + suf. ~iu