s.f. Serviciu, stagiu militar; viață, profesiune de militar; armată, ostășie, cătănie. ♢ Expr. A lua (pe cineva) la militărie = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar; a încorpora (pe cineva). A-și face milităria = a efectua stagiul militar. (Fam.) A face militărie cu cineva = a se purta cu cineva aspru, a struni pe cineva. A se pune cu milităria pe cineva = a crea cuiva un regim (militar) sever, a ține din scurt. – Militar + suf. -ie.
s. 1. v. armată. 2. armată, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție. (Își face ~ la artilerie.)
s. f., art. milităría, g.-d. milităríi, art. milităríei