s.n. Politică de subordonare a activității de stat, și prin aceasta a întregii vieți sociale, intereselor de mărire a potențialului militar și de pregătire pentru război, precum și de menținere cu ajutorul forței a relațiilor de dominație atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. – Din fr. militarisme.
n. Politică bazată pe sporirea puterii militare, promovată în vederea pregătirii războaielor de cotropire. /<fr. militarisme
s.n. Politică reacționară caracterizată prin cursa înarmărilor și intensificarea reacțiunii interne în vederea pregătirii războaielor de cotropire. [Cf. fr. militarisme, germ. Militarismus].
s. n. politică care acordă armatei și celorlalte instituții militare un loc preponderent în societate, iar conducătorilor militari un rol principal în dirijarea politicii interne și externe a țării. (< fr. militarisme, germ. Militarismus)