mindír (mindíre),
s.n. – (Mold.)
Saltea de
paie. – Mr., megl.
minder. Tc.
minder (Roesler 599; Șeineanu, II, 260; Berneker, II, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μεντέρι,
alb., sb.
minder, bg.
mender. – Der.
mindirigiu, s.m. (
plăpumar,
tapițer).