minerali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Corp solid, cu o anumită compoziție chimică, care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă, în componența rocilor și a minereurilor. 2. Adj. Care conține minerale (1), care ține de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ♢ Apă minerală sau ape (ori izvoare) minerale = apă care conține în soluție săruri, gaze sau substanțe radioactive și care îi conferă proprietăți terapeutice; p. ext. loc, stațiune etc. unde se găsesc asemenea ape; tratament făcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obținut prin distilarea țițeiului. – Din fr. minéral, lat. mineralis.
1) Care ține de corpurile anorganice; propriu corpurilor anorganice. Chimie ~ă. 2) Care conține corpuri anorganice; constituit din materie anorganică. Combustibil ~. /<fr. minéral, lat. mineralis
n. Corp solid natural, anorganic, din componența rocilor și a minereurilor. ~e cristalizate. ~e amorfe. /<fr. minéral, lat. mineralis
adj. Care conține minerale, referitor la minerale. ♢ Apă minerală = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze. [Cf. fr. minéral, lat. mineralis].
s.n. Corp solid, care se află în natură cristalizat sau amorf (în interiorul sau la suprafața Pământului). [< fr. minéral, cf. lat.t. minerale].
I. adj. 1. referitor la minerale, care conține minerale. o apă ~ă = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze. 2. de piatră. II. s.n. corp solid, care se află în natură cristalizat, sau amorf (în interiorul, sau la suprafața pământului). (< rus. mineral, fr. minéral, lat. mineralis)