mineralizații, s.f. 1. Cantitate de substanțe minerale, de săruri etc. dizolvate într-o apă subterană. 2. Acumulare de substanțe minerale care se poate realiza, fie prin depuneri din soluții în crăpăturile, golurile și porii rocilor, fie prin înlocuirea chimică parțială sau totală a rocilor; mineralizare (2). – Din fr. minéralisation.
s. mineralizare. (Proces de ~.)
s. f. (sil. -ți-e), art. mineralizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. mineralizáției; pl. mineralizáții, art. mineralizáțiile (sil. -ți-i-)
f. Proces de formare a unor minerale în crăpăturile scoarței terestre. /<fr. minéralisation
s.f. Mineralizare. ♦ Fosilizare. ♦ Descompunerea treptată a humusului în apă, bioxid de carbon și săruri minerale simple. [Gen. -iei. / cf. fr. minéralisation, rus. mineralizațiia].
s. f. 1. mineralizare. 2. depozitare a unor substanțe minerale în țesuturile vii. (< fr. minéralisation)