definiția ministru definiție dex

miniștri, s.m. Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre.

s. (POL.) 1. (înv.) minister. (~ al justiției.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat.

s. m., art. minístrul; pl. miníștri, art. miníștrii

m. Conducător al unui minister. ♢ Consiliu de ~ștri guvern. Prim-~ conducător al unui guvern. ~ plenipotențiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ~tri, fr. ministre

s.m. – Membru al guvernului. Lat. minister (sec. XVIII), și apoi, din fr. ministre. – Der. minister, s.n., din fr. ministère; ministerial, adj., din fr. ministériel; ministeriabil, adj. (susceptibil de a ajunge ministru).

s.m. Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. [< fr. ministre, cf. lat. minister].

s. m. 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. o ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriți. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister)

(Guvernul) [liu pron lĭu] s. propriu m.

s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numește cancelar sau premier.)

s. m., art. prim-minístrul/prímul-minístru; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii/prímii-miníștri

s. m. (sil. -prim-), art. prim-viceprim-minístrul; pl. prim-viceprim-miníștri, art. prim-viceprim-miníștrii