mintali, -e, adj. 1. Care aparține minții, privitor la minte. ♢ Alienație mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 2. Care se face în minte. [Var.: mentál, -ă adj.] – Din fr. mental, lat. mentalis (după minte).
adj. 1. intelectual. 2. (FILOZ.) ideal, subiectiv.
Care ține de minte; propriu minții. Boală ~ă. ♢ Calcul sau operație ~ă calcul făcut în minte. Alienat ~ persoană care și-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, lat. mentalis
adj. Referitor la minte; făcut în minte. ♢ Alienație mintală = nebunie; debil mintal = persoană deficitară din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -ă adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, după minte].