miorlăitori, -oare, adj. Miorlăit2. [Pr.: -lă-i-. – Var.: (reg.) mierlăitór, -oáre adj.] – Miorlăi + suf. -tor.
adj. v. plângăreț.
adj. m. (sil. -lă-i-), pl. miorlăitóri; f. sg. și pl. miorlăitoáre
Care miorlăie; care produce miorlăituri. Glas ~. /a miorlăi + suf. ~tor