miorlăituri, s.f. Miorlăit'. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură.
s. v. mieunat.
s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. miorlăitúrii; pl. miorlăitúri