, mireni, -e, s.m. și f., adj. (Persoană) care nu aparține clerului; laic. – Din sl. mirjaninŭ.
s., adj. 1. s. laic. (Un ~ și o față bisericească.) 2. adj. v. laic.
≠ cleric
s. m., adj. m., pl. miréni; f. sg. mireánă, g.-d. art. mirénei, pl. miréne
Care nu ține de biserică; laic; nebisericesc; lumesc. /<sl. mirĕaninu
m. și f. Creștin care nu face parte din tagma bisericească. /<sl. mirĕaninu
s.f. (Înv.) Starea sau calitatea de mirean. – Din mirean + suf. -ie.