mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.
adj. v. minunat, splendid, strălucitor.
adj. m., pl. mirífici; f. sg. mirífică, pl. mirífice
livr. Care provoacă admirație ieșită din comun; în stare să producă admirație extraordinară. /<fr. mirifique
adj. (Liv.) Minunat, măreț; admirabil. [Cf. lat. mirificus, fr. mirifique].
adj. (și adv.) minunat; măreț; admirabil. (< fr. mirifique, lat. mirificus)