Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția mirului definiție dex
mirului
găsește rime pentru
mirului
MIR
1
s.n. (În
loc
. adj.)
De
mir
= care nu
aparține
clerului
;
mirean
. – Din sl.
mirŭ
„
lume
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mirului
MIR
2
,
miruri
, s.n.
Untdelemn
parfumat
și
sfințit
,
întrebuințat
la
săvârșirea
unor
ritualuri
în
biserica
creștină
. ♢ Expr.
A
lovi
(sau
a
izbi
, a
trăsni
pe cineva)
la
mir
=
a)
a
lovi
(pe cineva) în
frunte
(
mortal
);
b)
a
distruge
, a
nimici
.
A-i
lua
(cuiva)
mirul
= a
omorî
. – Din sl.
miro
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mirului
MIR
s. v.
miruire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mirului
mir
(
lume
) s. n .
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mirului
mir
(
untdelemn
sfințit
) s. n., pl.
míruri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mirului
MIR
1
~uri
n.
Untdelemn
sfințit
și
aromat
folosit
de
către
slujitorii
bisericii
pentru
anumite
ritualuri
.
♢ A
lovi
(
sau
a
trăsni
) pe cineva la ~
a
lovi
pe cineva (
mortal
)
drept
în
mijlocul
frunții
. /<sl.
miro
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mirului
MIR
2
n.
:
De ~
care nu
face
parte
din
tagma
clericală
. /<sl.
miru
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mirului
mir
s.n. –
Lume
,
societate
(în
opoziție
cu
viața
monahală
). Sl.
mirŭ
(Cihac, II, 197; Tiktin; Conev 86). – Der.
mirean
,
adj. (
lumesc
, de
societate
; s.m.,
laic
), din sl.
mirĕninŭ
;
mirenesc
,
adj. (de
lume
);
mirenie
,
s.f. (
lume
,
statut
de
laic
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mirului
mir (míruri),
s.n. –
1.
Balsam
de
uns
. –
2.
Untdelemn
sfințit
. –
3.
Frunte
. – Mr.
mir
.
Ngr. μύρον (Roesler 572; Munrnu 37), în
parte
prin
intermediul
sl.
miro
, cf. bg.,
rus
.
miro.
– Der.
mirui
,
vb. (a
unge
cu
mir
), din sl.
mirovati
‹ ngr. μυρώνω;
mirodenie
,
s.f. (înv.,
aromă
), din ngr. μυροδία „
parfum
”, sl. (bg.)
mirodija
;
mirodenie
,
s.f. (
aromă
;
vioară
-de-
noapte
, nopticioasă,
Hesperis
tristis
), din cuvîntul
anterior
;
mironosiță
,
s.f. (
femeie
care a
uns
cu
smirnă
corpul
lui
Iisus
;
fandosită
,
ipocrită
), din sl.
mironosica
. Cf.
mireasmă
,
miros
,
mire
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mirului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK