mituitori, -oare, s.m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.
s. m. (sil. -tu-i-), pl. mituitóri
m. Persoană care mituiește; om care dă mită. [Sil. -tu-i-] /a mitui + suf. ~tor
s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. mituitoárei; pl. mituitoáre