, -Ă, mizantropi, -e. s.m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.
s. m. (sil. mf. miz-), pl. mizantrópi
m. 1) Persoană care manifestă aversiune față de specia umană. 2) Persoană cu caracter sumbru, care preferă singurătatea, evitând contactul cu societatea. /<fr. misanthrope
s.m. și f. Suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz. [< fr. missnthrope, cf. gr. misein – a urî, anthropos – om].
s. m. f. suferind de mizantropie; ursuz. (< fr. misanthrope)