mládă (mlắzi),
s.f. –
Dumbravă. Sl.
maldŭ „
tînăr” (Cihac, II, 199; Tiktin), cf. sb., cr.
mlad „
tînăr”. – Der.
mlădiu, adj. (
flexibil,
elastic), cu suf. -
iu (după Conev 49, din bg.
mlazdĭ);
mlădios, adj. (
flexibil);
mlădia (var.
înmlădia), vb. (a se
undui; a se
pleca);
înmlădiere, s.f. (
unduire);
mlădoacă (var.
mlădoagă), s.f. (Olt.,
vargă), din bg.
mladoka (
Iordan,
Dift., 215;
Pascu,
Suf., 226);
mlădiță, s.f. (
vlăstar,
lăstar,
odraslă), din sl. (bg., sb., slov.)
mladica (Miklosich,
Slaw. Elem., 30;
Diez, I, 444; Berneker, II, 72; Conev 51; Vaillant,
BL, XIV, 10);
mlaje, s.f. (
varietate de
salcie,
Salix viminalis;
nuia de
răchită), din bg.
mlažja (
Candrea, Scriban), sau din pl. lui
mladă, prin
intermediul unui
nou singular regresiv.