moșcotesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dibui, a pipăi. 2. Refl. A se învârti de colo până colo, fără rost. – Cf. moșmoli.
vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcotésc, imperf. 3 sg. moșcoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșcoteáscă