mocăieli, s.f. Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.
s. migăleală, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, ticăială, (pop.) tândăleală, tândă-litură. (~ unui om încet.)
s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. mocăiélii; pl. mocăiéli