mocăiți, -te, adj., s.m. și f. 1. (Persoana) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. [Pr.:-că-it] – V. mocăi.
adj. mocoșit, moșmondit, ticăit, (Mold.) chitcăit. (Un om ~.)
adj. m., s. m., pl. mocăíți; f. sg. mocăítă, pl. mocăíte