mocani, s.m. Locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei); spec. cioban din regiunile muntoase (mai ales ale Transilvaniei); mocârțan (1). – Moacă + suf. -an.
adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.
m. 1) Cioban de la munte. 2) Locuitor din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania. /moacă + suf. ~an