mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.
vb. v. bancruta, calici, falimenta, ruina, sărăci, scăpăta.
vb. (sil. -flu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzésc, imperf. 3 sg. mofluzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mofluzeáscă
intranz. înv. 1) A deveni mofluz; a da faliment. 2) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci; a scăpăta. /Din mofluz