mogâldețe, s.f. 1. Ființă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceții, a întunericului sau a depărtării. ♦ Om mic de statură. 2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică. – Et. nec.
s. 1. v. mușuroi. 2. momâie, (reg.) momâiață. (Ce o fi cu ~ aceea în drum?)
s. v. momâie, sperietoare.
s. f., g.-d. art. mogâldéței; pl. mogâldéțe