definiția molale definiție dex

s.f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s.f.] – Din tc. molla.

interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.

molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.

s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále

interj.

vb., ind. prez. 1 sg. moléz, 3 sg. și pl. moleáză

s.f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.

vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)

s. m. „peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)

molali, -e, adj. (Chim.. Fiz.) De mol¹. Concentrație molală. – Din engl. molal.

adj. m., pl. moláli; f. sg. molálă, pl. molále