definiția molesire definiție dex

moleșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia, a slăbi. – Cf. moale.

vb. 1. v. blegi. 2. a (se) muia, a (se) vlăgui, (fig) a (se) fleșcăi. (Efortul l-a ~.) 3. v. toropi.

≠ a se împuternici, a se întări, a se învoinici

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșésc, imperf. 3 sg. moleșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moleșeáscă

tranz. A face să se moleșească. /cf. moale

intranz. A pierde vigoarea, căzând într-o stare de somnolență; a fi cuprins de moleșeală; a se înmuia. /cf. moale

moleșesc vb. IV. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face să fie cuprins de toropeală; a-și pierde sau a face sa-și piardă vlaga; a se muia, a slăbi. – Din moale.

moleșiri, s.f. Faptul de a (se) moleși și rezultatul ei; p. ext. moleșeală. – V. moleși.

s. v. moleșeală.

s. f., g.-d. art. moleșírii; pl. moleșíri

s.f. Faptul de a (se) moleși, moleșeală.