molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
s.f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s.f.] – Din tc. molla.
vb., ind. prez. 1 sg. moléz, 3 sg. și pl. moleáză
interj.
s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále
vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)
s. m. „peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)