molii, s.f. Nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale căror larve rod lucrurile de origine vegetală sau animală. ♢ Compuse: molia-zidurilor sau molie-de-casă = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenușiu, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Oniscus murarius); molia-stupilor = găselniță1. – Din sl. molĩ.
s. (ENTOM.) 1. (Tinea) (reg.) molete, mușină, muștă. 2. molie-de-casă (Oniscus murarius) = (prin Munt.) prepeleac.
s. f. (sil. -li-e), art. mólia (sil. -li-a), g.-d. art. móliei; pl. mólii, art. móliile (sil. -li-i-)
f. 1) Specie de fluturi mici, ale căror larve atacă diferite produse animale sau vegetale (obiecte de lână, blănuri, boabe de cereale, făină, fructe etc.). ♢ Ros, mâncat de ~i bătrân și ramolit. 2) fig. Persoană tăcută, care face rău pe ascuns. /<sl. moli
s.f. – Nume dat mai multor specii de fluturi mici. Sl. molĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 202; Conev 52), cf. slov., cr., rus. molj, mag. moly. – Der. molete, s.m. (vierme ce trăiește în făină, Tenebrio molitor), reconstituit din pl. moleți, din bg. molec „molie” (Candrea).
s. f. (sil. -li-a)
s. f. (sil. -li-a)